Dragul meu om,

Cum mai e la tine în suflet? Îți bate inima cu sens? Îmi pun speranța că ai grijă de tine.

Azi, m-am gândit să îți împărtășesc ceva. Acum câteva luni am scris pe o foaie albă, unele dintre cele mai mari dorințe ale mele. Am pus foaia într-un plic albastru, am parfumat-o și am rugat toate forțele pământului, cu tot sufletul meu, să mi le îndeplinească. Am pus și un deadline pentru ele și am lăsat plicul undeva unde să nu am acces la el în fiecare zi. Deadline-ul e mâine, 5 Octombrie 2021.

Una dintre cele trei dorințe suna cam așa: vreau să îmi recapăt liniștea sufletului și a minții. Astăzi, în timp ce făceam meditația de dimineață, am conștientizat că dorința s-a îndeplinit.

În momentul în care am scris dorința și am rugat să îmi recapăt liniștea sufletului și a minții, de fapt eu ce îmi doream era să mă simt din nou vie, să simt din nou că trăiesc cu adevărat, să simt sângele cum îmi curge prin trup, să am curaj să zâmbesc din nou. Fără să simt frică sau vinovăție, să am curaj să accept greșelile pe care le-am făcut, deciziile pe care le-am luat, oamenii pe care, fără să vreau, i-am rănit cândva.

Cred că nu întâmplător m-am simțit atât de vie cu puțin înainte de data de 5. Pentru cei care nu îmi cunosc povestea, acum 5 ani, pe data de 5, l-am pierdut pe tata. După o perioadă lungă de suferință, a căror trăiri pe care nici până în ziua de azi nu cred că le-am integrat complet. Acela a fost momentul în care ceva în mine s-a stins.  Zilele trecute, le propuneam femeilor pe care le sprijin, în grupul meu Facebook, să aibă mereu o lumânare aprinsă pe birou, care să le aducă aminte că în interiorul lor arde neîncetat, acel foc interior. Focul are nevoie de oxigen ca să ardă. Oxigenul poate fi o dorință, un vis, la care au renunțat cândva. Așa că te provoc și pe tine să ai mereu o lumânare aprinsă pe birou, poate să fie și acea cu baterie, în cazul în care mergi la birou și nu lucrezi de acasă. Simbolul ei e ce contează aici. Acea lumânare care să îți aducă minte de acel foc interior care te ține în viață și care are nevoie de tine ca să îl alimentezi cu bun si frumos, în fiecare zi, astfel încât el să nu se stingă.

Întorcându-mă la ziua de 5 de acum 5 ani, ce vreau să știi este că vindecarea are nevoie de timp. Și da, știu că perioada în care suntem toți acum, aduce mult greu în viața noastră. De aceea, e cu atât mai important să te uiți în interiorul tău, să conștientizezi care sunt nevoile tale. Dacă ai nevoie să dormi 10 minute, dormi. Dacă ai nevoie de o pauză, ia o pauză. Dacă ai nevoie de ajutor, cere-l. Și oricum ar fi, nu uita să te uiți în interiorul tău. Prin orice ai trece acum, dă-ți timpul de care ai nevoie. E datoria ta față de tine. Cum îmi place mie să spun, floarea nu o poți grăbi să înflorească, ploaia nu o poți grăbi să curgă, soarele nu îl poți grăbi să răsară. Pe tine de ce te grăbești să trăiești? Tot ce ai de făcut este să fii alături de tine, secundă cu secundă și să ai încredere că va veni acea clipa când te vei uita în ochii tăi în oglindă și îți vei spune: am reușit. Împreună am reușit și îți mulțumesc că mi-ai fost și că îmi ești alături. Și crede-mă că acea zi, dacă nu a venit deja, o să vină.

Nu am știut dintotdeauna ce am de făcut astfel încât să îmi fie bine, însă am avut  și am încredere că o să reușesc. Nu e un proces simplu, poate să aibă momente peste care chiar habar nu ai cum să treci, o să plângi, o să te doară, însă nu fugi și nu nega te rog ceea ce simți. Pentru că dacă negi ceea ce simți, e ca și cum ai nega o parte din tine. Știu că nu vrei să simți asta din nou. Cui ii place să simtă durere și să plângă? Însă cere ajutor, caută sprijin când simți că nu mai poți și acceptă asta, fără să îti fie rușine.

Eu mă consider un om tare binecuvântat. Am avut și am în viața mea oameni extraordinari de la care învăț, pe zi ce trece cum să fiu un om mai bun, cum să îmi accept imperfecțiunile, cum să găsesc puterea să fac să îmi fie bine, zi de zi. Și asta pentru că am avut curaj să vreau mai mult pentru mine și pentru viața mea.

Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat în ultimii ani, a fost să încetez să mă mai lupt. Să încetez să mă mai lupt cu trecutul meu, cu părți din mine pe care le negam, cu sentimentul de tristețe și de durere. În momentul în care am încetat să mă mai lupt, a venit acceptarea. Abia când vei accepta unde ești acum, abia atunci vei reuși să treci la următorul nivel.

Ce știu sigur e că nu aș fi reușit vreodată toate astea, dacă  aș fi fost singură. Da, am avut momente de singurătate, în care am avut nevoie să mă pun față în față cu mine. Avem nevoie de astfel de momente, însă avem nevoie și de oameni minunați lângă noi, care să aibă grijă să nu care cumva să rămânem prea mult în starea de singurătate și neputință.

Ce am mai învățat este că vindecarea, la nivelul cel mai profund, apare atunci când avem cu adevărat curaj să vorbim cu deschidere despre poveștile noastre. Și nu e ușor, știu. Dar gândește-te că în spatele poveștii tale, există o lecție și o scurtătură pentru cineva.

Ți-am scris mult, știu, însă am încredere că o să iei de aici exact ce ai nevoie.

Ce vreau să îți reamintesc, din nou, este să nu lași acel foc din interiorul tău să se stingă. Ai curaj să stai cu tine, dacă asta ai nevoie, ai curaj să ceri ajutor poate, să mergi către cineva care a trecut prin experiențe similare cu alte tale, ai curaj și fii deschisă. Ai dreptul la o viață plină de sens, care să te facă să te simți viu/ vie.

O să mai fie momente când o să pici. Știu că știi și tu, viața nu e o linie dreaptă. Însă în momentele alea vei ști de ce trebuie să te ridici și vei ști ce ai de făcut ca să îți reaprinzi flacăra. Mai am și eu momente când mă surprind uitându-mă în gol sau dând scroll pe telefon fără nici măcar să realizez cum trece timpul. Dar știu că prezența cu care îmi trăiesc acum viața e mult diferită față de ce trăiam înainte. Plus că ce mai știu acum e că eu sunt responsabilă pentru ce aleg să gândesc, pentru ce aleg să simt, pentru unde aleg să îmi pun energia și atentia.

Știu că îti e frică de necunoscut. Mai ales acum. Însă nu lăsa frica să îți paralizeze dorințele și nevoia de a fi bine, tu cu tine. Plasa ta de siguranță ești tu. Întotdeauna tu. De aceea e atât de important să îți fie bine.

Eu știu și văd că poți. E timpul să vezi și tu.

Dacă ai nevoie de ajutor, aici sunt.

Cu drag,

A.