De ce așteptarea că un Coach îți poate rezolva problemele e una care îți poate împiedica procesul tău de creștere?

Vin de multe ori clienți în sesiunile de Coaching și întreabă: cum mă poți ajuta? Cel mai onest răspuns ar fi: voi ști cum te pot ajuta după ce voi înțelege mai multe despre tine. De aceea, pentru a afla cum, este important să știm întâi ce și de ce.

Am observat, de-a lungul timpului, că oamenii cer ajutor când chiar nu mai pot, când se simt constrânși, copleșiți, când ceva îi doare atât de tare încât nu mai găsesc niciun fel de resursă pentru a face să le fie bine. Eu v-aș încuraja să cereți acest ajutor preventiv, înainte să simțiți că nu mai puteți sau înainte să aveți sentimentul că toate problemele din lume au poposit la voi.

Normalitatea cu care ne-am obișnuit este greul, sacrificiul și rușinea. De câte ori nu ați văzut în jurul vostru mame, soții, tați, iubite, iubiți, care se sacrifică zi de zi, până ajung la epuizare? Și asta pentru că am auzit de atât de multe ori că trebuie să fie greu înainte să fie ușor, că trebuie să plângi ca să ai motiv să râzi, că nu care cumva să râzi prea mult, căci după râs vine plâns, că nu care cumva să ceri ajutor, că e rușinos să nu te descurci. Am auzit toate astea de atât de multe ori, încât a devenit un adevăr în care credem, deși poate nu este cel care ne reprezintă. Practic, ce am facut, am creat, prin acceptarea și propagarea acestor tipuri de mesaje, o normalitate a sacrificiului, a greului și a durerii. Când de fapt, normalitatea unei vieți trăită cu sens nu vine din greu, ci vine din seninătate, încredere în sine și acceptare a propriei puteri interioare.  

Întorcându-mă la ce spuneam mai devreme, vreau să întăresc ideea și să vă spun: nu vă așteptați ca cineva din exterior să vă rezolve problemele. Cheia e întotdeauna la voi. Un Coach vă oferă instrumentele de care aveți nevoie, vă oferă un spațiu sigur și o perspectivă obiectivă a provocărilor prin care treceți. Atunci când vă îndreptați spre un asemenea profesionist, fiți pregătiți să răspundeți la întrebări ca: ce nevoi am acum, ce vreau să rezolv, ce vreau să transform, cum vreau să arate viața mea în următorii ani, cum va arăta daca eu continui în același fel.  Puteți chiar face acest exercițiu în propriul spațiu. Și scrieți despre asta. Nu e suficient să o faceți la nivel mental. Odată ce veți ști  răspunsurile la întrebările astea, abia apoi vă veți putea uita la ce aveți de făcut, adică la cum.  

De ce, totuși, când totul pare atât de simplu, sunt atât de mulți oameni pe lumea asta care rămân toată viața în punctul în care sunt, fără să evolueze în propria viață, în propriile gânduri și trăiri? Știți ce am observat eu? Că asta se întâmplă pentru că mulți dintre noi credem că deținem adevărul absolut și nu suntem deschiși să auzim și alte idei. Sau pentru că ne este rușine să cerem ajutor și ne încăpățânăm să facem orice singuri. Sau pentru că nu suntem obișnuiți să ne alegem pe noi. Sau pentru că ce știm deja, pare mai bun decât necunoscutul, chiar dacă doare al naibii de tare.  Pentru că e nevoie de curaj să îți dai voie să trăiești altfel. Oricare ar fi motivul, dacă nu îți dai voie să ieși din bucla în care ești, vei trăi la fel și la fel.

V-ați observat vreodată într-o zi întreagă, gândurile? Vă întreb asta pentru că în funcție de ceea ce gândiți, veți ajunge să trăiți anumite experiențe care vă vor  face să simțiți lucrurile într-un anumit fel. Poate v-ați surprins răspunzând da, din interție, când de fapt ați vrut să spuneți nu, sau poate nu aveți curaj să spuneți ce gândiți, pentru că vă e rușine de ceea ce zic cei din jur. Sau poate v-ați surprins spunând că ce grea e viața, sau întrebându-vă de ce vi se întâmplă vouă asta. Doar observați asta la voi într-o zi, fără să vă judecați în vreun fel. Pentru că dacă nu vă observați, veți trăi mereu cu impresia că totul e bine așa cum e. Asta până într-o zi, când viața vă va arăta că nu e chiar bine așa cum e. Nu știu voi cum sunteți, dar mie viața mi-a arătat de fiecare dată când nu eram pe drumul cel bun, până când am hotărât că nu mai vreau  să aștept să îmi arate ea, cât să decid eu care e drumul pe care vreau să merg.

Așa că, luați-vă viața în mâini preventiv. Așa cum mergeți la medic să vă faceți analizele anuale (sper că o faceți, pentru binele vostru), faceți la fel cu sufletul vostru, cu dorințele voastre. Aveți curaj și deschidere să vă uitați către voi. Faceți asta alături de cineva din exterior, un Mentor, un Coach, pentru că va fi mult mai simplu să vă oglindească ce aveți nevoie să faceți diferit. Începeți de undeva. Odată ce veți prinde gustul unei vieți în acord cu voi și cu nevoile voastre, nu vă veți mai întoarce la ce a fost. Vă spun asta atât din propria exeperiență cât și din experiența celor cu care lucrez. Odată ce ai aflat cine ești cu adevărat, ce îți place, ceea ce vrei pentru tine și pentru viața ta, vei căpăta încredere în tine și te vei întoarce mereu către tine și mai puțin către exterior. Și asta într-o manieră plină de iubire și de acceptare de sine, fără vreo urmă de egoism.  

Așadar, nu vă setați așteptarea ca un Coach să vă rezolve problemele sau să schimbe situații din viața voastră. Asta se va întâmpla doar cu un efort susținut din partea voastră. Schimbarea se întâmplă doar în momentul în care ne asumăm deciziile și efortul pe care îl avem de făcut. Schimbarea nu are loc dacă avem mereu aceleași comportamente, aceleași gânduri și dacă facem aceleași alegeri zi de zi. Niciodată.

Voi decideți. E dreptul vostru să alegeți dacă vreți să rămâneți unde sunteți acum sau dacă vreți să evoluați. Vreau doar să vă zic așa: sentimentul unei vieți trăită în acord cu tine, în care te respecți, în care ai încredere în tine, în care te asculți, în care te accepți e genial. Dar nu ai cum să știi cum se simte dacă nu guști :).

Nu sta omule, că stai pe timpul tău.