Iubirea de sine înseamnă pentru mine să mă uit la corpul meu și la mine, ca la acea sticluță cu poțiune magică care mă ajută să îmi port sufletul pe acest Pământ.
Pentru tine, ce e iubirea de sine?
Sunt sigură că ai auzit de multe ori cât e de important să te iubești pe tine. Cum la fel de multe ori ai auzit cât de important e să ai grijă de tine, în primul rând. Așa e? Nu știu la tine cum e, însă la mine nu a fost dintotdeauna ușor. Și nici acum, nu pot spune că e întotdeauna ușor. Auzim tot felul de afirmații de acest fel, însă de multe ori nu știm ce să facem cu ele. Dacă ele vin de la cineva care știe deja cum să facă asta, e normal să fie privite cu ușurință. Însă ce face o femeie de 40 de ani spre exemplu, care citește afirmații de acest fel, însă ea și-a petrecut toată viața sacrificându-se pentru cei din jur și habar nu știe cum să își asculte nevoile esențiale, darămite să se iubească pe sine.
Realist vorbind, să ajungi să te iubești pe sine e un proces care durează. Uneori poate dura ani buni, prin urmare nu ai de ce să te judeci dacă în momentul în care citești asta, încă nu știi cum să te iubești pe tine. Dacă te regăsești în asta, citește mai departe. Dacă nu, tot m-aș bucura să citești 😊. Pentru că și eu sunt ca tine și te înțeleg, o să îți povestesc un pic lucrurile din perspectiva mea.
Ce am avut eu nevoie ca să încep să mă iubesc, a fost în primul rând să mă văd. Poate că sună banal, însă în momentul în care m-am văzut, exact așa cum sunt eu, am început să îmi observ părțile bune, să apreciez ce e frumos la mine, să încetez să mă mai judec, să mă opresc din a-mi dori să fiu perfectă, să vreau să fiu alături de mine, chiar dacă nu întotdeauna știam cum, să îmi respect nevoile și timpul și să fac din nevoile și dorințele mele o prioritate.
Uitându-mă în urmă, la toți pașii pe care i-am făcut, m-am gândit că pot împărtăși câțiva cu tine, în speranța că îți vor fi de folos dacă și tu te afli într-un moment în care îți dorești să te regăsești.
Primul pas pe care am conștientizat că l-am făcut, a fost să accept că sunt cine sunt în momentul în care sunt. Am avut la un moment dat o discuție cu o prietenă care mi-a spus așa: vei putea să treci la nivelul următor, abia când vei accepta ce e acum. Și am rezonat cu asta în ideea că mă voi putea concentra pe procesul meu de evoluție și transformare, abia după ce voi accepta etapa în care sunt în momentul de față. Pentru că dacă nu o accept, focusul meu este pe a încerca să schimb lucrurile din trecut, pe mine în cazul de față, când de fapt, focusul ar trebui să fie pe viitor și pe ce pot face eu ca să îmi fie bine. Am scris mai multe despre acceptare în articolul de ieri, pe care îl găsești aici, pe blog.
Un alt lucru pe care l-am făcut în acest proces de iubire de sine a fost să învăț să fiu blândă cu mine. Da, ai citit bine, să învăț, pentru că habar nu aveam. Mă certam la fiecare mică greșeală, mă judecam pentru ce știam totuși rațional că nu pot schimba, nu mă ascultam, nu mă întrebam ce am nevoie, jucam după muzica pe care mintea mi-o cânta și nu după muzica sufletului. Ce m-a mai ajutat în această etapă a fost o întrebare pe care am auzit-o în cadrul unei meditații care a rămas cu mine ever since: what love would do, what grace would do? Ce ar face dragostea, ce ar face compasiunea? Și mi-am dat seama că dragostea și compasiunea nu ar judeca, nu ar certa, ci ar simți, ar iubi, ar accepta.
Ce am mai făcut a fost să încep cu pași mici, prin lucruri mici, pe care le consideram importante. Poate să fie ceva ce îți dă o stare de bine: un ceai, o lumânare, un buchet de flori, sau ceva ce îți stârnește creativitatea: o carte preferată, pictatul, desenatul, grădinăritul. Vei fi surprinsă cât de mult bine îți poți aduci prin lucrurile mici. Eu am preluat asta, inconștient, din conceptul hygge. Spre exemplu, pentru ei lumina lumânărilor e foarte importantă. Un lucru atât de mic, însă care poate avea un efect tare benefic pentru starea ta. Experimentează.
Tu în care din cele trei idei te regăsești și ce vrei să pui în practică?
Toți acești mici pași, făcuți cu răbdare și toleranță, au dus pentru mine la un fel de vindecare spirituală, cum îmi place mie să îi spun. Și cred că e unul dintre cele mai prețioase daruri pe care mi le-am făcut atunci când am hotărât să pornesc în această călătorie către iubirea de sine și către ascultarea sufletului.
Așa că nu te mai certa, nu te mai alerga, nu te mai judeca. Fii prezentă în inima ta, întreabă-te mereu: ce ar face dragostea. Și respiră. Ai să simți că va veni acea zi, când tot ce nu iubeai la tine, acum adori.
Ce zici? Faci asta pentru tine?
Acestea au fost gândurile mele pentru tine azi. Am ajuns, așadar la al 8-lea articol din seria #remindyourself. Scopul acestor articole este să îți reamintească cine ești tu cu adevărat, care sunt resursele tale interioare și ce poți face astfel încât să le accesezi. Dacă ți-a fost de folos, împărtășește ce ai aflat aici și cu alte persoane dragi, ca iubirea de sine să devină o normalitate și nu un lux.
Ca de obicei, îți las mai jos trei întrebări, la care poți răspunde, atunci când simți că ai nevoie să trezești iubirea pentru tine.
Până data viitoare, dream big & make it happen.
Timpul tău cu tine e aici:
Ce iubești deja la tine?
Cum îți arăți acum iubirea pentru tine?
Care este adevărul, esența ta când toate gândurile, părerile, judecățile despre tine sunt îndepărtate?
Sursa photo: https://unsplash.com/