Corpul tău păstrează amintirile tuturor momentelor în care ai supraviețuit, însă ce își dorește el de fapt, este să păstreze toate amintirile în care tu trăiești cu adevărat.

Săptămâna trecută a fost pentru mine exemplul perfect de așa nu,  în care corpul mi-a devenit minte. Am muncit mult, nu am reușit să meditez, să scriu, am stat mult prea mult pe scaun. Am fost ca un roboțel, complet deconectată de mine și de nevoile mele reale. Pot spune cu toată sinceritatea că săptămâna trecută am supraviețuit, uitând să trăiesc. Cine am fost eu de fapt săptămâna trecută? Am fost vechea Andreea, care încă păstrează în corp, amintirile unei vieți în care a contat mai mult să fie top performer uitând că face asta cu prețul sănătății, în care nu puteam să spun nu de teamă să nu îi dezamăgesc pe cei din jur, în care nu conta dacă luam pauze, atâta timp cât terminam ce era de terminat, în care ajutam pe toata lumea chiar dacă știam că asta înseamnă să nu mă mai ajut pe mine, amintirile unei vieți în care puneam mereu, pe primul loc nevoile celor din jur și mai puțin ale mele. Ai avut și tu vreodată o viață în care ai trăit așa? Ce simțeai?

Dacă închid ochii pentru o clipă și sunt sinceră cu mine, eu nu simțeam nimic atunci când trăiam așa. Ce fac acum diferit? În primul rând am devenit conștientă de momentele când încă mai trăiesc pe pilot automat. De ce am spus că nu simțeam mai nimic? Pentru că atunci când trăim așa, nu prea ne amintim cum decurge cu adevărat viața noastră, pentru că focusul nostru atunci, e să fim siguri că ieșim vii din acea situație. Și într-o oarecare măsură, asta am făcut și eu. Focusul meu era să termin ce aveam de terminat. Îmi mai doream să mai și simt? Uff, o adevărată comoară. După ce se linișteau apele în exterior, începeam să simt vinovăție. Pentru că trăiam cu ideea că mereu aș fi putut să fac mai mult. Iar în cazul în care alegeam să mă pun pe primul loc, apărea sentimentul de vinovăție că de ce mă pun pe mine pe primul loc. Și tot așa, mă învârteam în cerc. Dacă ai simțit și tu asta vreodată, să știi că te înțeleg și știu cum e.

Așa că, azi, îți las aici 3 acțiuni pe care le poți face diferit, astfel încât să ieși din acea stare de supraviețuire, care poate să vină la pachet cu sentimentul de vinovăție și gândurile că mereu ai fi putut să faci mai multe. Însă înainte de asta, cel mai important lucru pe care îl poți face este să te observi.  Așa vei putea într-adevăr să scoți la iveală acele mecanisme automate care te aduc mereu în același loc.

În primul rând, ia-ți un angajament față de tine că de câte ori se întâmplă asta, nu te judeci, ești blândă cu tine și cu procesul prin care treci. Rezultatele și schimbările durabile sunt cele care se întâmplă când încetezi să te judeci, accepți starea așa cum e ea și nu te oprești, deși uneori pare că nimic nu s-a schimbat.

Apoi, cere ajutor atunci când nu mai știi ce să faci și încotro să mergi. De multe ori când suntem în modul acela de supraviețuire, avem impresia că trebuie să ne descurcăm singuri și că nimeni nu ar ști cum să ne ajute. Dă-ți voie să privești și altfel lucrurile și să mergi către cineva care poate să îți ofere o altă perspectivă asupra versiunii tale de poveste.

După care, transformă obiceiurile care nu îți fac bine, în unele care chiar să te ajute. Dacă vorbim strict despre munca de zi cu zi, poți împlementa regula 52/17. 52 de minute în care lucrezi și nu faci nimic altceva (Facebook, Instagram :D) și 17 minute de pauză în care ceea ce faci nu trebuie să fie deloc legat de muncă. Citește câteva rânduri dintr-o carte, ascultă muzică, respiră aer curat. Poți seta alarma pe telefon cu această structură astfel încât să știi că nu te pierzi din nou prin viața ta și prin toate task-urile pe care le ai de terminat.

Orice ai alege să faci, dă-ți timp și începe cu o schimbare mică, pe care să te concentrezi pentru cel puțin 66 de zile. Știința obiceiurilor spune că, cu cât o persoană încearcă să facă o schimbare mai mare, cu atât este mai puțin probabil să o ducă la bun sfârșit. Și nu vrei să simți din nou că te-ai dezamăgit, nu? Am încredere în tine că poți face asta. Și te încurajez deopotrivă.

Acest articol face parte dintr-o serie de 10 articole pe care le voi împărtăși cu tine în următoarele zile. Ele te vor ajuta să simți că ești din nou stăpână pe viața ta, pe alegerile tale, pe gândurile tale. Prin intermediul lor vei redescoperi acel potențial infinit care există în interiorul tău, însă de care ai uitat. Dă-ți voie să trăiești acea viață pe care să o iubești, fără să te mai simți vinovată că te alegi pe tine, că devii tu o prioritate în viața ta.  

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *