De câte ori ți-ai dorit până acum să fii ca altcineva?

Gândirea acesta e cea mai rapidă cale spre o criză de identitate. Mai ales acum, când pare mult mai simplu să vrei să fii ca celălalt decât să îți dai voie să fii ca tine. Observ în jurul meu, că de multe ori, atunci când oamenii sunt întrebați cine sunt ei, ce le place, ce valori au, sunt confuzi.

Identitatea noastră e ceva ce se formează de când suntem mici, însă cred că se conturează cu precădere când mergem în colectivități. Creșă, grădiniță, școală. Și atunci când avem  în jurul nostru exemple de oameni care sunt rupți de propria identitate, ne va fi, la rândul nostru dificil să ne-o conturăm pe a noastră. Putem spune că ne cunoaștem și ne acceptăm propria identitate atunci când știm care sunt alegerile care ne fac bine și când ni le și asumăm. Însă de cele mai multe ori, alegerile pe care le facem sunt pentru a satisface o nevoie exterioară. Și pentru că vrem și noi să fim ca celălalt. Nu zic că e greșit să ai un model, o persoană pe care o admiri, care să te inspire, doar că barometrul ar trebui să fie mereu raportat la tine și nu la cei din jur. Ideea de a avea un model poate fi de foarte multe ori o capcană. Pentru că daca nu știi cine ești tu cu adevărat, vei ajunge să fii celălalt.

Întoarceți-vă un pic când erați la Școala Generală sau Liceu, chiar. Nu-i așa că și voi ați avut momente când ați ales ceva doar pentru că ați văzut la cineva? Fără să vă gândiți dacă acel ceva era cu adevarat ceea ce vă doreați? Și chiar dacă o voce în interiorul vostru vă spunea că alegerea nu e cea care vi se potrivește?

Am făcut o alegere similară adult fiind. Și am realizat ulterior că nu era ce îmi doream. Ce a fost interesant este că intuiția îmi dicta decizia corectă pentru mine, însă nu am ascultat-o. Și asta pentru că încă îmi modelam propria identitate. Ne pierdem de multe ori pe noi, pentru că uităm să avem încredere în acea voce interioară care știe tot timpul ce e cel mai bine pentru noi. Și așa ajungem să avem regrete, să ne spunem că nu suntem destul, să ne pierdem încrederea în noi și câte și mai câte.

Pentru a-ți da cu adevărat seama cine ești cred că e important să te observi. Fără să te judeci. Să conștientizezi ce îți face bine, dacă mai vrei să treci prin experiențe similar, dacă se simte bine și în corp, nu doar în mental. Îți propun un exercițiu simplu. Ia o pauză de la tot, ia o foaie de hârtie și un pix și răspunde-ți clar și onest la aceste întrebări:

Cine ai fost, cine ești și cine vrei să devii. Cu cât mai multă conexiune cu tine și cu propria identitate, cu atât vei observa că ai mai multă claritate în răspunsuri. Dacă simți că e loc de mai bine, te aștept cu drag să îmi scrii pentru a lucra împreună.

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *