De câte ori ai fi vrut să faci ceva și nu ai făcut-o doar pentru că nu ai avut curaj, sau poate pentru că ai crezut că nu e decizia care trebuie? De câte ori ai regretat timpul care a trecut în defavoarea ta? De câte ori ți-ai înghițit vorbele și sentimentele doar pentru că nu ai vrut să rănești? Și de fapt, de câte ori ți-ai spus ție nu și prea mulți de da celor din jur? Și de fapt, de câte ori te-ai complăcut în sentimentul de neputință pe care ai avut mereu impresia că nu îl poți schimba? Și de câte ori te-ai scăldat în milă doar pentru că ți-ai făcut cel mai cald culcuș în ea? Cam multe întrebări, nu?
De fapt întrebarea cea mai importantă este: ai avea curaj să îți spui adevărata poveste? Așa cum e ea? Să îți recunoști furia, starea de victimă, delăsarea, renunțarea continuă la cine ai tu nevoie să fii? Vorbim atât de des despre vulnerabilitate încât am impresia că și-a pierdut sensul. Cred că vulnerabilitatea nu este să recunoști că ai anumite sensibilități. Vulnerabilitatea înseamnă pentru mine să îți arăți și furia, și dezamăgirea și regretul. Mereu m-am întrebat de ce oamenii nu au curaj să se arate exact așa cum sunt. Ci arată doar povestea aceea pe care și-au spus-o de atât de multe ori că au început să o și creadă. Nu ai venit pe lumea asta să trăiești acea singură poveste pe care să o repeți la infinit și care poate nici măcar nu e a ta. Ai venit pe lumea asta să îți creezi o nouă poveste cu fiecare alegere pe care o faci. Și depinde doar de tine să faci alegerile care ți se potrivesc ție, și nu celor din jur.
De câte ori ai rămas paralizat/ă fără de simțire ca într-o roată de hamster? Și totuși, de câte ori ai auzit, că tu poți, pentru că ești puternică? Puterea asta nu ți-a fost dată ca să te lupți, ci puterea asta ți-a fost dată ca să creezi. De câte ori ți-ai spus că de mâine o să faci și tu ce ți-ai propus, de câte ori ți-ai spus că de mâine nu mai faci acel ceva care știi că nu îți face bine? Și de câte ori, atunci când te-a „lovit” din nou ceva, ai ajuns din nou în punctul acela în care ți-ai jurat că nu vei mai fi vreodată? Și de fapt, cred că ce esențial aici e…de câte ori ți-ai încălcat promisiunile față de tine? Puterea despre care vorbeam îți e călăuză în a lua decizia aceea pe care știi că trebuie să o iei, dar povestea ta veche nu te lasă.
Ah, și de câte mii de ori te-ai uitat după algoritmi, metode, principii, o rețeta, ceva care să te facă să mergi pe drumul tău? Schimbă odată direcția aia care nu îți place. Îți este frică să iei decizii, dar nu îți este frică să trăiești o viață pe care să o regreți? Ai oricând posibilitatea de a o lua de la capăt. Nu mai lăsă bucăți din tine în fiecare zi ce trece. Take ownership for God’s sake. Cum arată viață ta peste 3 ani dacă mergi în aceeași direcție pe care de fapt nu ți-o dorești?
Sursa photo: Unsplash.com
