Tu cât mai ai de gând să fii de piatră?

Ultima perioadă a însemnat pentru mine să ascult mai mult de ceea ce se întâmplă în interiorul meu și mai puțin în exterior. Așa reușesc să mă raportez cu mai multă sinceritate la nevoile mele reale. Înainte de a face asta, eram foarte concentrată pe rezultatul final. Cam în tot ce făceam. Și când zic rezultat final, e despre a duce la bun sfârșit tot ce îmi propuneam pe parcursul unei zile, indiferent de cât de obosită eram.  Eram într-un cerc vicios continuu. Eu făceam mai mult însă corpul trebuia și el să folosească mai multe resurse. Asta a dus la o oboseală cronică care mă oprea din a mă bucura chiar și de lucrurile care îmi plăceau cu adevărat și care nici măcar nu necesitau prea multe resurse.  Pentru că al meu corp era obosit la maxim, nu reușeam în niciun fel să mă relaxez. Am constatat în cele din urmă că nici el și nici eu nu merităm asta. Dar mi-a luat ceva să recunosc că trebuie să mă opresc.  

Așadar, am schimbat direcția. Adică pur și simplu atunci când nu mai puteam, mă opream, iar ziua mi-o încheiam cu o listă de lucruri pe care reușisem să le fac în ziua respectivă, chiar dacă nu era tot ce îmi propusesem. Înainte de a face asta, obișnuiam să mă gândesc la toate lucrurile pe care nu le terminasem, prin urmare aveam o listă întreagă de to do-uri și prea puține satisfacții, în condițiile în care finalizam destul de multe pe parcursul zilei.

Făcând așadar  asta, raportându-mă la ceea ce terminam, am reușit ușor, usor să îmi fac un shift mental. Adică mintea mea a învățat din ce în ce mai mult să se concentreze pe ce e pozitiv în viața mea, prin urmare pe ceea ce contează cu adevărat. Așa am realizat cât de important este să nu mai lași timpul să treacă în defavoarea ta. Adică să încetezi să mai pui toate resursele lui pe ceea ce nu contează pentru tine. Da, nimic nou până aici, ai spune.  Deși pare atât de banal, atât de mulți oameni merg orbește prin viată. Sunt captivi într-o listă de task-uri pe care au impresia că nu le vor termina vreodată. Și după ce ajung să le termine, dacă îi intrebi cum s-au simțit, habar nu au ce să răspundă. De ce? Pentru că nu erau prezenți în ceea ce făceau. Și raționalul și ego-ul tău se va răzvrăti când va citi asta. Știu cum e. Te înțeleg. Și vei da toate argumentele pentru care trebuie să le faci și să le termini pe toate. De unde atât de multă grabă? Și pentru că te înțeleg, pot să te ajut. Viziunea mea e ca toți oamenii să își găsească resursele de care au nevoie astfel încât să trăiască acea viață pe care să o iubească. Și să nu fie nevoiți să ajungă în punctul în care regretul face atât de mult parte din ei, încât cu greu se pot bucura de viață și de tot ceea ce are ea de oferit. Ahh, câți oameni în jur își spun povestea greutății, povestea neputinței, povestea neșansei și a lipsei de noroc. Rupe lanțul. Cu cât ții mai strâns de el, cu atât va fi mai greu să îi dai drumul.

Când a fost ultima dată când ai stat pur și simplu degeaba și ai visat la o viață pe care să ți-o creezi? Fără să te raportezi la greu, la trecut, la regret, la anxietatea pe care ți-o creează lipsa de siguranță a viitorului? Îți poți imagina cât de diferită ar fi viața ta dacă ai avea curajul să te pui pe tine pe primul loc? Da, știu că ai auzit asta de multe ori, dar de câte ori ai făcut-o? Nu aștepta să ajungi în punctul în care singurul lucru pe care ți-l poți spune este: dacă aș fi avut mai mult curaj sau dacă aș fi știut asta mai devreme. Puterea și determinarea de a-ți schimba viață și de a ți-o contura așa cum ai tu nevoie, nu ține cont de vârstă, de venituri, de trecut. Are două ingrediente esențiale: decizia și determinarea. Dacă te-ai decis pentru tine și îți ești alături, nu ai cum să mai dai înapoi. Fă acel ceva care să te facă să te simți vie. Pentru că și tu poți să trăiești o viață pe care să o iubești, de care să fii mândră.

Eu am trecut prin toate etapele. De nesiguranță, de teamă, de anxietate, de frică, de lipsă de bucurie, de regret. Și știu exact ce simți. Știu că pare că totul e doare o teorie care nu are niciun rost. Încearcă, totuși. Ai dreptul să trăiești o viață plină de însemnătate. Și ai dreptul să îți crești calitatea vieții. Scrie-mi și putem programa o sesiune gratuită. Și tu meriți, indiferent de câte ori auzit în mintea ta că nu ai cum, că așa a fost mereu și nu are cum să fie alfel. Ohh, ba da. Și încă cum. Curaj. Ieși din povestea asta pe care ți-o tot repeți la infinit 😊. Scrie-mi la contact@andreeanegoita.ro.